„Cealaltă Bucovină”: Ce le-au transmis copiii din țară, din Basarabia și diaspora copiilor români din Ucraina

Ediția din noiembrie a concursului de creație pentru copii „Spune-mi o poveste pentru suflet” s-a intitulat „Cealaltă Bucovină” și și-a propus să conștientizeze copiii că în Ucraina vecină românii au frați de neam și limbă.

Concursul a fost organizat de scriitoarea Ioana Revnic, coordonatoarea concursurilor „Spune-mi o poveste pentru suflet”.

Scopul concursului a fost să aducă în atenția românilor din țară situația copiilor români din Ucraina, care nu mai pot învăța în limba română în școli decât la materia Limba maternă. Pentru a nu-și pierde identitatea, au nevoie de sprijin.

130 de copii din România, Republica Moldova și diaspora au trimis lucrări și înregistrări pentru cele patru categorii ale concursului: Literatură, Arte Plastice, Abilități practice, Talente.

La secțiunea Literatură, concurenții le-au scris câte o scrisoare copiilor români din „Cealaltă Bucovină”, Bucovina de Nord. Alții au făcut desene. Alții s-au înregistrat cântând. Alții gătind mâncăruri specifice zonei. Câștigătorii concursului au fost anunțați pe Bunatate.ro, blogul Ioanei Revnic.

Dar să vedem mai jos câteva din FAPTELE înscrise de acești copii în concurs.

Gabriel Lițcan, Chișinău, 8 ani: „Poate, crescând adevărați iubitori de neam, vom face împreună o nouă Unire”

22.11.2020
Dragă prietene,

     Sunt Gabriel, un băiat de opt ani, energic, curios, pasionat de lectură. Locuiesc în inima Moldovei, orașul Chișinău, un oraș verde, cu oameni harnici și primitori. Învăț în clasa a III-a, într-o școală unde graiul vorbit e grai, unde dragostea de neam și de țară e în sufletul și pe chipul fiecărui copil.

     Despre Bucovina am aflat  pe când aveam trei anișori. Mă jucam deseori cu bunica „Jocul cuvintelor”, un joc în care trebuia să spui cuvinte care încep cu un anume sunet. Am propus sunetul [B]. A urmat: bunica, bucurie, bomboane… Ultimul cuvânt rostit de bunica a fost „Bucovina”. Eu, curiosul, am întrebat-o ce înseamnă Bucovina. Bunica a stat un pic pe gânduri.

   – E un loc binecuvântat de Dumnezeu. Acolo locuiesc oameni de care ne leagă un trecut, oameni care vorbesc aceeași limbă ca și noi, au aceleași tradiții și obiceiuri.

     A urmat o tăcere. Nu pot să spun că am înțeles prea multe.

     Timpul a trecut, am ajuns să fiu elev. Era luna noiembrie. Învățătoarea ne-a spus că vom participa la o prezentare  unde vom slăvi Marea Unire a tuturor românilor.

     Nu pot să-ți redau în cuvinte cât de mândru eram, cât de tare îmi bătea inima când recitam:

         Face iarba să răsară.
         Noi prin ea suntem o țară.
         Ea ne-adună și ne-ngână.
         Limba noastră cea română!

     Am cântat apoi imnul Bucovinei. Simțeam fiori de mândrie. Mândrie față de neamul românesc.

     Din cărțile citite am aflat cât a avut de suferit acest neam. Am aflat despre Marea Unire din 1918 și bucuria de a fi tot neamul românesc împreună, despre suferința de a fi dezbinați. Știu că acum vă aflați acolo unde nu ați vrea să fiți, știu că în curând toate materiile, în afară de limba româna, se vor preda în limba ucraineană. Sunt sigur că suferiți așa cum suferă și cei din stânga Nistrului, bucată de pământ pe care au pus stăpânire alții.

    Mă gândesc că aveți cu ce vă mândri.

    Domnul a binecuvântat acest loc unde trăiți cu mănăstiri ctitorite de foștii domnitori, aveți munții falnici care dau mâna cu mândrul soare, aveți încondeiatul ouălor care s-a ridicat la rang de artă în acest ținut de legendă. Voi, copiii români de acolo, să nu vă uitați graiul, să nu uitați cine vă sunt strămoșii.

     Și… poate, crescând adevărați iubitori de neam, vom face împreună o nouă Unire, așa cum au făcut-o strămoșii.

    Citiți cărți în limba română, gândiți în limba voastră, păstrați tradițiile și nu permiteți nimănui să vă înjosească neamul.

    După părerea mea, cuvântul pe care niciodată nu trebuie să-l uităm e „Țară”.

     Da… știu că ești un cetățean ucrainean, dar în suflet ești român.

Cu drag, Gabriel

„Când a fost să moară Ștefan”: Maria Magdalena Bivol și familia

Iana Onică, Chișinău, 9 ani: „Te rog, frate din Bucovina, păstrează dorul pentru limba română în sufletul tău”

Dragă frate din Bucovina,

Îți scriu de la Chișinău. Numele meu este Iana Onică, sunt elevă în clasa a treia „B” la liceul “Prometeu-Protalent”. Îmi place să învăț, practic badmintonul de performanță și uneori mai cochetez cu vioara. Antrenamentele și școala îmi iau aproape tot timpul.

Numele Bucovina răsuna în casa noastră încă de când eram mică. Cântecul „Cântă cucul, bată-l vina” este preferatul bunicilor mei. Nu trecea nicio sărbătoare fără ca să se adune rudele în jurul mesei și să fredoneze acest cântec.

Cântam și eu în mod inconștient, neștiind ce înseamnă de fapt Bucovina. Când l-am întrebat pe bunicu, mi-a spus că este o bucată de pământ care a fost ruptă de la Patria-Mamă și acum aparține Ucrainei.

Despre cât de frumoasă este Bucovina, am aflat din poezia lui Mihai Eminescu ”La Bucovina”. Anul trecut, de ziua lui Eminescu, eu și colegii mei am recitat această poezie în fața publicului .

Așa am înțeles că Bucovina nu este doar o bucată de pământ, cum zicea bunicul, ci este un colț de rai. Cel puțin așa o descrie poetul. Mai știu din biografia lui Mihai Eminescu că atunci când România a pierdut Bucovina, poetul a suferit foarte mult, chiar o perioadă de timp nu a mai scris, îl durea prea mult această pierdere.

Anul trecut, în luna octombrie, am avut fericita ocazie să văd Bucovina cu ochii mei. Am norocul să fac parte din echipa artistică a spectacolului „Dosarele Siberiei” din repertoriul Teatrului Național Mihai Eminescu din Chișinău. Suntem cinci copii care joacă în acest spectacol alături de marii actori.

Am avut un turneu în Bucovina cu acest spectacol. Am jucat la Cernăuți și în satul Horbova, comuna Ostrița a ținutului Herța. Locurile de acolo chiar sunt superbe. Avea dreptate Eminescu! Am fost plăcut surprinsă că în ținutul Herța oamenii mergeau pe stradă și se salutau in română. Mă simțeam de parcă eram acasă, într-un sat din Moldova.

Eu cred că soarta Bucovinei seamănă cu cea a Basarabiei. Ambele au fost rupte de la Patria-

Mamă. Doar că Bucovina a fost înfiată forțat de o altă țară, iar Basarabia a rămas orfană. Totuși noi, cei de aici din Basarabia, deși am reușit să ne păstrăm graiul românesc, încă luptăm ca să-l păstrăm.

Mulți ne infectează limba cu rusisme, alții spun că noi de fapt vorbim o limbă „moldovenească” și nu românească. Am aflat că în trei ani, legea statului ucrainean vă va obliga să studiați la școală strict în limba ucraineană. Asta înseamnă că limba română va fi pe cale de dispariție în viața voastră.

Eu cred că e mare păcat să-ți uiți limba maternă. Te rog, frate din Bucovina, luptă cu uitarea, păstrează-ți limba! Citește cât mai des poveștile lui Creangă, poeziile lui Eminescu, poeziile lui Grigore Vieru. Încercați să organizați concursuri de poezie în limba română, măcar așa cu copiii din curte. Cu părinții și prietenii străduiți-vă să vorbiți doar în limba română. Încercați să ascultați muzică românească, priviți cât mai multe filme românești.

Eu cred că cel mai frumos cuvânt al limbii române este cuvântul DOR. Mama zice că acest cuvânt nu are traducere în nici o altă limbă. Este un cuvânt împletit din bucurie și tristețe, din dragoste și jale, din durere și amintire. Toate aceste emoții încap în doar trei litere – DOR. Probabil doar poporul român simte cu adevărat acest cuvânt.

Te rog, frate din Bucovina, păstrează dorul pentru limba română în sufletul tău și nu uita că totul e posibil dacă îți dorești cu adevărat.

Cu drag și dor, Iana Onică

Eleve de la Liceul românesc „Sf. Sofronie” din Huldenberg, Belgia

Dabija Alexandra, Chișinău, 9 ani: „Familia este cel mai frumos cuvânt pe care ți-l poate oferi limba română

Salut, dragă prietene!

Îți scrie Alexandra, de pe un tărâm învecinat cu țara ta, adică din  Republica Moldova. Eu m-am născut în Chișinău și locuiesc în acest oraș frumos și plin de istorie. Am nouă ani și învăț la liceul ,,Prometeu – Protalent”, în clasa a treia. Eu cred că sunt o norocoasă, deoarece trăiesc într-o țară frumoasă, plină de oameni harnici și respectuoși. Aici, noi învățăm și vorbim în limba română. Când am aflat că școlile românești din Bucovina se vor închide, m-am întristat foarte mult. Nu-mi imaginez cum aș citi poveștile lui Creangă în altă limbă.

De fapt, vreau să-ți spun că eu am fost în Bucovina de câteva ori și tare m-am bucurat să aud graiul românesc. Parcă eram la mine acasă, cu prietenii și colegii mei. Părinții mi-au explicat că Bucovina a aparținut României Mari, la fel ca și Basarabia, unde locuiesc eu acum. Limba vorbită a rămas una și aceeași, dovadă fiind faptul că atunci când merg în vacanță la București sau la Cernăuți, pot să vorbesc la fel ca la Chișinău și să mă înțeleg foarte bine cu toți.

Știi ce-mi place cel mai mult? Să ascult poveștile bunicii mele și să citesc cărți de aventură. Așa învăț cuvinte noi, câteodată amuzante. În cartea lui Roald Dahl, Marele Uriaș Prietenos de pe  tărâmul uriașilor vorbește ciudat, dar foarte interesant. El spune că mănâncă ,,castracurcuveți”, adică castraveți. Ai mai auzit așa cuvânt?

Eu cred că limba mamei nu se uită niciodată, deoarece în această limbă ai pronunțat primul cuvânt, ai scris primele litere și ai recitat primele poezii. Ca să nu uiți cuvintele și propozițiile în limba română, te sfătuiesc  să citești cărți de povești și poezii pentru copii. De asemenea, mai poți asculta muzică românească și memora versurile. Una din piesele mele preferate este cântecul lui Smiley: ,,Acasă”:

,,Vreau să cânt, să visez și să râd
Să nu uit să mă joc câteodată.
Și-atunci când în lume voi pleca,
Să nu uit să mă întorc acasă”.

Un alt sfat prietenesc este să ții un jurnal în care să scrii întâmplările din viață, de la școală și din familie. Eu am un astfel de jurnal și mă ajută foarte mult să-mi exprim sentimentele și gândurile. Când scrii cuvinte în limba română zi de zi, în memoria ta va rămâne viu spiritul acestei limbi.

Familia este cel mai frumos cuvânt pe care ți-l poate oferi limba română. Poate nu toți se pot bucura de acest cuvânt, dar sunt sigură că fiecare dintre noi visează la ea. Acest cuvânt îți aduce pace, liniște, prietenie, iubire, căldură și siguranță.

Mama, tata, sora, fratele, bunicul, bunica și toate rudele tale sunt istoria vie a limbii române, pentru că s-au născut pe pământ românesc, iar când îi vei avea alături, îți vei aduce aminte cu drag de această limbă. Sper că te-am ajutat. Sunt sigură că vei rămâne cu cele mai frumoase impresii despre graiul românesc!

Trei frați s-au filmat și fotografiat pregătind blinele

Adelina, Chișinău: „Cred că cel mai frumos cuvânt din limba română este cuvântul românesc

Lucrările de la categoria Arte Plastice

Dabija Paula, 13 ani
Ursache Ștefan Vlad, 12 ani
Malai Alexandru, 8 ani
Poperecinîi Arina, 11 ani
Trofim Cornelia, 9 ani
Voloșenco Alexandra, 12 ani
Daria Popa
Anghel Alisia, 12 ani
Stroici Loredana, Mireasma Carpaților
Rezneac Ilie
Rusica Bogdan, 12 ani
Bogza Stivilian, 13 ani
Gluhaniuc Carolina, 13 ani
Simion Maria, 12 ani
Lelic Mădălina, 12 ani
Marlean Dalia, 10 ani
Roman-Enescu Daria Maria, 8 ani
Vasile Ioana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *