Ioana Revnic: Să privești moartea în față, 23 de ani – #povestidecuraj 8

Cu niște ani în urmă am citit cartea „La porțile disperării – începutul speranței” scrisă de Florica Bațu-Ichim despre care – atunci – nu știam nimic. Și cartea, și povestea de viață a autoarei sunt impresionante. Florica Bațu-Ichim a scris versuri și proză. S-a născut la 13 aprilie 1945, în București, într-o familie de aromâni. A fost al șaptelea copil. După ce a terminat liceul și după ce a absolvit o facultate, în 1974 s-a căsătorit cu preotul și poetul Dumitru Ichim. Cei doi s-au stabilit în Canada. Împreună – au avut șase copii.

În 1987, a fost diagnosticată cu leucemie. Pe atunci, cel mai mare copil, Toma, avea 11 ani, iar cel mai mic, Matei – 10 luni. Speranța de viață pentru un suferind de boala ei era de 4 ani. Florica Bațu-Ichim a trăit până în 2010. Au fost, deci, 23 de ani de boală. Despre curajul de a privi moartea în față – atâta vreme – este vorba în cartea Floricăi Bațu-Ichim. Volumul a apărut la Editura Cathisma.

În această perioadă în care #FacemBineleAcasa, vă invit să vă alăturați proiectului #povestidecuraj, desfășurat în colaborare cu Asociația România pentru Viață. Dacă știți o poveste de curaj trăită sau citită, dăruiți-o și altora! O așteptăm la adresa contact@faptepentruviata.ro. O vom publica pe site-ul faptepentruviata.ro. Unele povești vor fi înregistrate audio. Avem nevoie de povești de curaj, pentru a face astăzi fapte de curaj.

Ioana Revnic și România pentru Viață

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *